Am 17 ani ce tare, bairame, calatorii, ma aflu in tren.
Am o viata super, cu super prieteni dar lipseste superman.
Am bilete, calatoresc printre sentimente, vagoane pline de maruntis.
Sunt in gara, imi aprind o tigara si ma uit in buzunar, am marunt.
Imi iau o cafea, dar in zadar, ma uit in ea nu stiu cine sunt.
Ies din gara si ma plimb parca in cerc, sunt pierdut
Pasesc printre betoanele decolorate, vechi si pustii, te-astept sa-mi dai culoare, te-astept sa vii
Pasind printre betoanele pustii,imi simt sangele albastru rece, si imi doresc sa fii acolo cu mine
Sa te simt infierbantata cum ma incalzesti, cum imi curgi prin vine
Esti ca si o pereche de ochelari pt mine, esti leacul meu pt miopie, fara tine nu pot sa vad bine
Privesc in ochii tai si ma simt ca un ocean pe luna,
Fara ei as ingheta, sar asterne peste mine bruma
In ochii tai sunt si eu,
In ochii tai se oglindeste sulfetul meu,
In ochii tai gasesc alinare cand mie greu,
In ochii tai gasesc drogul care ma trezeste, adica cafeaua
In ochii tai inflorim noi si primavara
In ochii tai iarna, se cristalizeaza neaua
Si as muri, pentru ca nu vreau sa te pierd ca pe-o vacanta cand se lasa toamna.

Aceasta poezie  a fost scrisa inaintea celei cu titlul My Boo(nu ca ar avea vreo relevantza) si for the record URASC TOAMNA.

Am pus acest video si aceasta melodie pt a evidentia faptul ca frica mea sa adeverit si cand sa lasat toamna team pierdut ca pe o vacanta de vara. Tot 10 noiembrie, tot super trist.

Your my baby boo, i pledge my life to you,

And i’ll never make you cry out,

Cuz your my gas mask in a riot,

Your the seat that saves me from the cockpit of the pilot,

Right before the plane would crash, and burn to ash.

Your my Superman, your my one and only, my everything.

Your my Miss Fat Booty with the fat booty pants,

I want to be a part of your life and vice versa so please baby girl give me a chanse.

Your my candle that i light up when i have no electricity in the house,

Your the candle that i put on the table at a dinner in two, to enhance the romance,

And after years of knowing my hell, everybody’s hell and heaven,

I have finally found my heaven, i have finally found YOU,

And now i’m ready to go through, everything it takes to keep you

Trust me cuz this ain’t a game and i hope you’ll do the same.

I love You Boo!

I love the way your felling me felling you. Carino

Nu-i 7 August, ii 10 noiembrie dar tot super trist.

Plimbari de buze pe coapse dulci, plimbari in noapte pe strazi lungi,

Impreuna ne iubim ca niste surdo-muti, pe betonul rece al cladirii viselor mele sfarmate de multi.

Carne rupta, piele zgariata, o fata de umar usor muscata.

Par smuls, soapte care demult s-au dus.

Stropi de albastru se izbesc de ochi, pleoapele casante s-au ferecat la loc.

Asa ca fa-ma nisip si paseste prin esenta fiintei mele, convingandu-ma ca totul trece,

In schimb voi fi eu malul tau umed, din vama veche.

Din suflet mi-ai mancat miezul lasandu-mi coaja, acum tu ai plecat si-am ramas doar eu cu plaja.

In mana am un pahar de bere murdarit cu urmele buzelor tale,

Cand ma uit la el imi vine sa fug, sa zbier, sa ma arunc in mare,

Dar cand beau din el, e ca si cum te-as gusta din nou ca atunci in carusel.

Mai sti cand mai lasat sa-ti gust pielea, sufletul, mintea, si carnea,

Ti-am pus mana pe piept si-am simtit cum in inima ta se miscau valuri,

Si impreuna am privit, si-am auzit, cum soarele cand a apus s-a izbit de dealuri.

Si totul a luat sfarsit pentru ca in intuneric neam ratacit.

Pentru tot cea fost frumos in si intre noi si pentru noi inceputuri.(I feel [dizzy])

When was the last time you wore feeling this wet?

I just wanna’ dip my tongue in it

I just wanna’ feel, your taste on the tip of my tounge

My heart is pounding like a drum

My body is burning with the heat of the sun.

It feels as if a gun, is spiting shrapnel of love,

That tipe of love, that make’s me wanna’ hold you; till i feel you moving inside of me.

Using your skin as paper, my lips as pen,

I kiss you till i taste only your skin

Your skin is sweet, and i can feel it; under my nails,

I’m just gonna’ stop to smell the occasion,

Cuz’ with you, time stop’s and the moment dilates,

And all i feel is pleasure .

E o dimineata friguroasa de sambata, foarte devreme. Mă trezesc, dar nu mă ridic din pat mi-e lene. Şi incă cum. Mă ridic din pat,(întrun sfîrşit) aprind calculatorul, merg la baie, iar in drumul meu inapoi in camera, ma opresc in fata oglinzii. Arat groaznic(ca dupa o petrecere) parul mi-e zburlit ochi obositi, fara chef si cu o lene in mine de ar putea pune la pamant 10 elefanti. Ajung inapoi in camera aprind monitoru, boxele si pun melodia dimineata de Cumicu. Este chiar foarte ciudat, tot ce a descris tipu asta in melodie, traiesc eu in acest moment. In camera domina dezordinea(nu ca in alte zile ale saptamanii ar fi mai curat sau ordonat). Miroase a tutun, bautura, si pizza(stiu combinatia este neplacuta) Ca sa depasesc acest moment merg in bucatarie si imi pun cafea, lapte si trei lingurite de zahar. Miroase divin parca rupt din vis. Miscandu-ma lent imi caut prin dezordinea de nedescris un pachet de tigari care sa contina totusi o tzigara cel putin(pentru ca pe jos de pachete goale era plin) Intr-un sfarsit gasesc o tigara, merg la geam il deshid, o aprind si trag din ea. Izurile de tutun, cafea, si fum de lemn ars, se amesteca si ai putea spune ca-mi trateaza mahmureala(apropo am baut aseara foarte mult) Miroase a filozofie(stiti ce miros are filozofia pentru ca nici eu nu cred ca stiu o spun doar de dragul vostru) si miroase a crima interioara, sufleteasca. Sunt melancolic, trist, visitor. Imi place sa fiu astfel, deoarce nu ma las distras de nimic altceva decat de cea ce vreau eu, si gandesc clar. Intodeauna am visat un astfel de moment stand langa persoana iubita doar privindu-ne reciproc, ca sa-I pot spune, ca daca se uita prea mult in abisul din ochii mei abisul din mine, se va reflecta in ea,(aceasta fata fiind blonda sau bruneta, purtand doar un tricou gri cu cateva numere mai mari decat ar trebui, stand desculta pe parchetu’ rece fiind nevoita sa ridice gratios picioarele pentru ca ii este frig, sorbind din ceasca cu cafea si lapte) Am vorbi despre istorie, religie, filozofie, psihologie si tot ce inseamna spiritual sensual si nuditate psihica. As zbura in interiorul creierului ei ca si o albina din neuron in neuron. As inota mile si mile prin oceanul cunoasterii ei scufundandu-ma in propriile-i fibre ale fiintei ca si cerneala in hartie. I-as scrie poezii, i-as spune despre parnasianism, , metafizica, despre suflet, si i-as cita diferiti scriitori. Ea mi-ar spune despre istorie, psihologie, naturalism si romantism. Am vorbi despre societate cat ne limiteaza ea in multe privinte, si ignoranta care o poseda. E uimitor cum trece timpu’ cand visezi. S-a facut ora unu si ceva, dar eu tot la o zeita scaldata intr-un sclipet rupt din soare si cafea ma gandesc. Nu sunt altceva decat visul abstrus al unei umbre intr-un univers inomabil. Incerc sa ma ridic de pe canapea, dar trupul mi-e vitrificat, si sunt scarbit de viitorul fara sens ce ma asteapta, inafara casei mele, asa ca opresc timpul pentru cateva momente, si cu gandurile mele estropiate visez in continuare. Sunt certat cu viata, iar destinul m-a tinut sedat. Sunt certat cu soarele, cu universal, cu tot ce ma inconjoara. Ratacesc cu gandul pe cararea amintirilor, orbecaind prin ceata, atingand cu talpile stanci de gheata, dar nimic nu ma raneste mai puternic decat timpul. Este transfinit, trece fara sa spuna ceva, si ne erodeaza fiinta, la fel ca apa erodand o piatra. El este ucigasul perfect omoara lumina, intunericul, ne omoara toate sentimentele care ne-au zdruncinat vreodata si ne distruge pana la ultima fibra.

Timpul trece prea rapid de nici nu-l vad.

In fata mea am doar intuneric si vid, ma sufoc nu pot sa respir.

Pentru ca timpul te lasa fara timp, iar eu incep sa mint.

Incep si incerc si ma straduiesc sa respir, dar nu reusesc si nu ma mir.

Imi las sentimentele, ce in focul inimii au ars,

Topite sa curga intr-un pahar de cristal,

il sparg dupa care ma desprind plenar.

Totul devine clar,

Vorbesc, gandesc, beau si fumez mai rar,

In schimb ma otravesc cu placeri,

Intreband copilul din mine tu ce doresti ce ceri? sa fii poet?

Pentru ca poetii isi vand sentimentele.

Deci eu poet nu sunt si nu voi fi niciodata,

Eu doar scriu si ofer lumii o foaie insangerata.

Ce-mi place?

Imi place focul,

Imi place sa ma trezesc dimineata natural cand vreau eu,

Sa ies afara intr-o zi de noiembrie sa simt aerul rece, taios ce imi trezeste simturile.

Sa ma plimb singur pe strada noaptea.

Sa fiu sincer cu cine merita,

Sa le sperii pe Dany si Eve,

Sa fiu nebun, sa am prostesc, sa rad.

Sa scriu poezii despre tot ce aud, vad, simt,

Sa ascult muzica la max la 5.1 sa enervez vecinii,

Sa simt si sa dau din cap pe hip-hop si pe rock cu prietenii,

Sa visez cu ochii deschisi, sa traiesc in propria lume,

Sa sarut mana unei fete care merita(care nu-i stoarfa, proasta)

Sa beau, sa fac lucruri nebunesti de care sa nu-mi fie rusine,

Sa port haine(cum spune eve) X X X X X X X X X X X L nu pentru ca sunt gras(pufos)

Ci pentru ca-mi place.

Sa nu-mi pese de ce zice gura lumii despre mine,

SI cel mai important sa fiu eu.

E tragic cand hainele in care ne ascundem sufletele

Ne sunt create de societate,

Si ne induc intr-o criza de identitate,

In aer plutind fumul ce iese dintr-o tigara aprinsa de poseta de piele de sarpe,

Iar lipsa de creativitate, se risipeste si nu este bagata in seama, ca fumul ce iese din tigara.

Si vad tinere haine ce se ascund dupa ghene, isi cumpara seringi si isi injecteaza in vene durere,

Dupa care raman distrusi si cu sechele.

Vrei sa te sinucizi dar nai vointa ? te imping eu de la spate, ca sa nu te ai pe constiinta;

Si ducem de prea multe lucruri lipsa, tot ce ne face sa nu intram in nefiinta, este motivatia disfunctionalista,

Dezvaluind orientarea lor paseista, si dezbracand idiosincrazia dilematica, ce isi reverbereaza atenuant,

Ecourile absconse ce capsuleaza filonul crepuscular sintetic,

Si aluziv metempsihotic, al hainelor omului sincretic.

Cand ti-e cald si sete,

Iti pot oferi cocktail-uri in moteluri si hoteluri concepute din sentimente,

Cocktail-uri din fiinta mea rece,

Voi fi vantul frapant ce prin molecule si atomi iti va trece,

Si te animeaza, te drogheaza, te invioreaza.

Cand iti va fi frig, te voi imbraca in blana de leu a sufletului meu;

Iar cand vei fi infometata, cu ganduri si trairi te voi hrani de fiecare data.

Iti voi acoperi lumea cu o panza cu creioane din raze de soare colorata,

Si iti voi oferi o lume in univers sculptata si lucrata.

I’m sofa surfin, delivering a groove salad,

While thinking about you, making me go dream chasin’ baby boo,

All i need is you.

Your skin as paper, my lips as pen,

And our oceans of bloody diamond’s, inside my brain.

Cause we are two groove junkies,

That move, through this concrete jungle like monkeys.

Your my escape to Zion

Cause i’m feeling trapped, in this box of iron.

Disconnected from this reality, i rewind the movie of my life,

That i’ve produced in my mind, scared of the atrocities that i’m seeing,

Making me wanna go deaf and blind.