Vise rupte din realitate

E o dimineata friguroasa de sambata, foarte devreme. Mă trezesc, dar nu mă ridic din pat mi-e lene. Şi incă cum. Mă ridic din pat,(întrun sfîrşit) aprind calculatorul, merg la baie, iar in drumul meu inapoi in camera, ma opresc in fata oglinzii. Arat groaznic(ca dupa o petrecere) parul mi-e zburlit ochi obositi, fara chef si cu o lene in mine de ar putea pune la pamant 10 elefanti. Ajung inapoi in camera aprind monitoru, boxele si pun melodia dimineata de Cumicu. Este chiar foarte ciudat, tot ce a descris tipu asta in melodie, traiesc eu in acest moment. In camera domina dezordinea(nu ca in alte zile ale saptamanii ar fi mai curat sau ordonat). Miroase a tutun, bautura, si pizza(stiu combinatia este neplacuta) Ca sa depasesc acest moment merg in bucatarie si imi pun cafea, lapte si trei lingurite de zahar. Miroase divin parca rupt din vis. Miscandu-ma lent imi caut prin dezordinea de nedescris un pachet de tigari care sa contina totusi o tzigara cel putin(pentru ca pe jos de pachete goale era plin) Intr-un sfarsit gasesc o tigara, merg la geam il deshid, o aprind si trag din ea. Izurile de tutun, cafea, si fum de lemn ars, se amesteca si ai putea spune ca-mi trateaza mahmureala(apropo am baut aseara foarte mult) Miroase a filozofie(stiti ce miros are filozofia pentru ca nici eu nu cred ca stiu o spun doar de dragul vostru) si miroase a crima interioara, sufleteasca. Sunt melancolic, trist, visitor. Imi place sa fiu astfel, deoarce nu ma las distras de nimic altceva decat de cea ce vreau eu, si gandesc clar. Intodeauna am visat un astfel de moment stand langa persoana iubita doar privindu-ne reciproc, ca sa-I pot spune, ca daca se uita prea mult in abisul din ochii mei abisul din mine, se va reflecta in ea,(aceasta fata fiind blonda sau bruneta, purtand doar un tricou gri cu cateva numere mai mari decat ar trebui, stand desculta pe parchetu’ rece fiind nevoita sa ridice gratios picioarele pentru ca ii este frig, sorbind din ceasca cu cafea si lapte) Am vorbi despre istorie, religie, filozofie, psihologie si tot ce inseamna spiritual sensual si nuditate psihica. As zbura in interiorul creierului ei ca si o albina din neuron in neuron. As inota mile si mile prin oceanul cunoasterii ei scufundandu-ma in propriile-i fibre ale fiintei ca si cerneala in hartie. I-as scrie poezii, i-as spune despre parnasianism, , metafizica, despre suflet, si i-as cita diferiti scriitori. Ea mi-ar spune despre istorie, psihologie, naturalism si romantism. Am vorbi despre societate cat ne limiteaza ea in multe privinte, si ignoranta care o poseda. E uimitor cum trece timpu’ cand visezi. S-a facut ora unu si ceva, dar eu tot la o zeita scaldata intr-un sclipet rupt din soare si cafea ma gandesc. Nu sunt altceva decat visul abstrus al unei umbre intr-un univers inomabil. Incerc sa ma ridic de pe canapea, dar trupul mi-e vitrificat, si sunt scarbit de viitorul fara sens ce ma asteapta, inafara casei mele, asa ca opresc timpul pentru cateva momente, si cu gandurile mele estropiate visez in continuare. Sunt certat cu viata, iar destinul m-a tinut sedat. Sunt certat cu soarele, cu universal, cu tot ce ma inconjoara. Ratacesc cu gandul pe cararea amintirilor, orbecaind prin ceata, atingand cu talpile stanci de gheata, dar nimic nu ma raneste mai puternic decat timpul. Este transfinit, trece fara sa spuna ceva, si ne erodeaza fiinta, la fel ca apa erodand o piatra. El este ucigasul perfect omoara lumina, intunericul, ne omoara toate sentimentele care ne-au zdruncinat vreodata si ne distruge pana la ultima fibra.