Timpul si “Poetii”

Timpul trece prea rapid de nici nu-l vad.

In fata mea am doar intuneric si vid, ma sufoc nu pot sa respir.

Pentru ca timpul te lasa fara timp, iar eu incep sa mint.

Incep si incerc si ma straduiesc sa respir, dar nu reusesc si nu ma mir.

Imi las sentimentele, ce in focul inimii au ars,

Topite sa curga intr-un pahar de cristal,

il sparg dupa care ma desprind plenar.

Totul devine clar,

Vorbesc, gandesc, beau si fumez mai rar,

In schimb ma otravesc cu placeri,

Intreband copilul din mine tu ce doresti ce ceri? sa fii poet?

Pentru ca poetii isi vand sentimentele.

Deci eu poet nu sunt si nu voi fi niciodata,

Eu doar scriu si ofer lumii o foaie insangerata.