Timpul si “Poetii”

Timpul trece prea rapid de nici nu-l vad.

In fata mea am doar intuneric si vid, ma sufoc nu pot sa respir.

Pentru ca timpul te lasa fara timp, iar eu incep sa mint.

Incep si incerc si ma straduiesc sa respir, dar nu reusesc si nu ma mir.

Imi las sentimentele, ce in focul inimii au ars,

Topite sa curga intr-un pahar de cristal,

il sparg dupa care ma desprind plenar.

Totul devine clar,

Vorbesc, gandesc, beau si fumez mai rar,

In schimb ma otravesc cu placeri,

Intreband copilul din mine tu ce doresti ce ceri? sa fii poet?

Pentru ca poetii isi vand sentimentele.

Deci eu poet nu sunt si nu voi fi niciodata,

Eu doar scriu si ofer lumii o foaie insangerata.

Ce-mi place?

Ce-mi place?

Imi place focul,

Imi place sa ma trezesc dimineata natural cand vreau eu,

Sa ies afara intr-o zi de noiembrie sa simt aerul rece, taios ce imi trezeste simturile.

Sa ma plimb singur pe strada noaptea.

Sa fiu sincer cu cine merita,

Sa le sperii pe Dany si Eve,

Sa fiu nebun, sa am prostesc, sa rad.

Sa scriu poezii despre tot ce aud, vad, simt,

Sa ascult muzica la max la 5.1 sa enervez vecinii,

Sa simt si sa dau din cap pe hip-hop si pe rock cu prietenii,

Sa visez cu ochii deschisi, sa traiesc in propria lume,

Sa sarut mana unei fete care merita(care nu-i stoarfa, proasta)

Sa beau, sa fac lucruri nebunesti de care sa nu-mi fie rusine,

Sa port haine(cum spune eve) X X X X X X X X X X X L nu pentru ca sunt gras(pufos)

Ci pentru ca-mi place.

Sa nu-mi pese de ce zice gura lumii despre mine,

SI cel mai important sa fiu eu.