E tragic cand hainele in care ne ascundem sufletele
Ne sunt create de societate,
Si ne induc intr-o criza de identitate,
In aer plutind fumul ce iese dintr-o tigara aprinsa de poseta de piele de sarpe,
Iar lipsa de creativitate, se risipeste si nu este bagata in seama, ca fumul ce iese din tigara.
Si vad tinere haine ce se ascund dupa ghene, isi cumpara seringi si isi injecteaza in vene durere,
Dupa care raman distrusi si cu sechele.
Vrei sa te sinucizi dar nai vointa ? te imping eu de la spate, ca sa nu te ai pe constiinta;
Si ducem de prea multe lucruri lipsa, tot ce ne face sa nu intram in nefiinta, este motivatia disfunctionalista,
Dezvaluind orientarea lor paseista, si dezbracand idiosincrazia dilematica, ce isi reverbereaza atenuant,
Ecourile absconse ce capsuleaza filonul crepuscular sintetic,
Si aluziv metempsihotic, al hainelor omului sincretic.
