Păcat.

EL îți spune că e păcat.
Că ți-e interzis să o faci, să te gândești la așa ceva.
dar ce se întâmplă când tu nu vezi păcatul în a-ți lua viața,
nu vezi, ce păcat ar fi să te sinucizi?
Singurul păcat, ar fi acela că ar fi păcat să nu cunoști lumea.
Însă și lumea, e doar un mare PĂCAT.

Revedere in cimitir

ne vom revedea in cimitir iubita
macar acolo sa ma observi
uscat si vanat ca si cripta
asteptand sa planga al tau cer
ne vom revedea in cimitir iubita
acolo unde vuietul nu te lasa s-adormi
unde treji si neclintiti,
vom astepta s-ajungem putreziti-la cer
si o noapte mai lunga la amandoi o sa ne ajunga.

Uită ce am scris.

Degete de lut.
Ecou în sămânță, rupt.
Ochi verzi de băiat
În cioburi de carne m-am tăiat.
Pe străzi se-aprind lumânări
În suflet se-aprind lumânări
Lumânări de carne ard în cele patru zări.
Și deodată a răsărit soarele.

Now we know.

Now we know that we are meant to die, to commit suicide.
Now i know that flesh turns into ash;
But it was written for us to be reborn.
And i know that somehow we will burn together, and i know that my flesh will melt into yours.
But it was written for us to be reborn from each others ashes.

I will be your dark fertile soil, you just light the fire that will burn our forest, And please help us turn into the ashes from witch we will regenerate. Burn me with love and love me with respect.

Nu.

Nu mai am încredere în tine, deoarece simt minciuna în mirosul pielii tale. Damful emanat de așternuturi, e un damf ce comfirmă că ai primit pe altcineva în sufletul tău.

Un copil frumos.

Eu îmi măsor calitatea vieții, și intensitatea fericirii ei, după cantitatea și calitatea poeziilor scrise.
De cantitatea oamenilor de calitate întâlniți.
Tu ce măsură ai?
Însă nu îți uita ochii pe gradația oscilantă în mișcări verticale ce urcă și coboară, pentru că s-ar putea să pierzi ce trece pe lângă tine.

Un copil frumos, pe cale să devină o femeie și mai frumoasă.

Read a little poetry

And if you say I’m not OK
Then that’s the goal
If you say there ain’t no way that I could know
If you say I aim too high from down below
Well, say it know ’cause when I’m gone…
You’ll be callin’ but I won’t be at the phone.

Om-neOM

Ați spune că omul nu e cu nimic mai bun decât un câine.
Că nu există nici o deosebire între ei când amândoi se află în acea stare de animalitate pură.
Totuși la om această stare e admirabilă. El trebuie să treacă printr-un proces de măcinare interioară intensă, o autodevorare, deoarece pentru el această stare nu vine natural; nu de când și-a înghițit mărul, astfel însetat de putere și nu de cunoaștere sau împlinire, a sufocat artificios sămânța.

Linda, de ce e totul atat de negru?

Ramas singur pe strada, chiar doare tare acum dupa ce am realizat. Nu ma intreba de ce sunt inconjurat de intuneric. De ce scriu negru si de ce scuip venin. Nu am raspuns. Stiu doar ca vreau sa ma opresc in a mai ma otravi cu placeri. Vreau sa fiu fericit si impacat cu mine insumi.

Why Are Your Poems So Dark?

Isn’t the moon dark too,
most of the time?

And doesn’t the white page
seem unfinished

without the dark stain
of alphabets?

When God demanded light,
he didn’t banish darkness.

Instead he invented
ebony and crows

and that small mole
on your left cheekbone.

Or did you mean to ask
“Why are you sad so often?”

Ask the moon.
Ask what it has witnessed.
–by Linda Pastan